Cum a creat Esop, în Grecia secolului VII în Cr., fabula?  Cum a dezvoltat, în secolul XVII, în Franţa lui Ludovic XIV, Jean de la Fontaine fabula, reînnoind-o în versurile elegante ale Clasicismului Francez?

Povestirea, cu sens moral, este investită cu personaje din lumea animalelor. De ce? Pentru că speciile animale nu sunt identice şi, astfel, regnul animal este reprezentat de fiinţe prezentând mari diferenţe între ele. Oamenii au pretenţia, mult prea îndrăzneaţă şi nesfârşit falsă, de a fi egali; s-au născut egali, au fost creaţi egali de Dumnezeu, dar au ajuns, printr-o existenţă dedicată câştigurilor foarte avantajoase, dar mult prea frecvent soldată cu pierderi grave de poziţie şi posesie acumulată timp de generaţii, întocmai precum şi acumulările pozitive ale celorlalţi, prin variate dedicări înspre studiu şi spiritualitate, la diferenţe ale unora faţă de alţii, tot atât de nemăsurate pe cât cele care fac varietatea biosferei. Ce este atunci mai firesc decât să redai varietatea umană, făcând referinţă la caracterele şi comportamentele neasemenea ale animalelor pe care le cunoaştem cel mai bine, fie acestea sălbatice şi puternice – lei, urşi, lupi,, sau, în tonalitate mai redusă şi caracter mai simplu adoptat, vulpi – sau domestice deci fragile şi supuse – miei, căţei, pisici? Esop a scris şi fabule – după caracterizarea pe care a făcut-o, se pare, autorul însuşi – cu oameni, referindu-se la condiţii umane total divergente, astfel fiind vorba, de exemplu, despre doctor şi bolnav. La Fontaine a fost ceva mai restrictive în această privinţă şi a pus, în versurile sale cu adresă morală, personaje animale pentru care extremele puterii se confruntă, cu rezultatul perfect previzibil, făcând evident ridicol pe acela care l-ar fi ignorant.

Într-o lume viitoare, la sfârşitul timpului, ne spun profeţii, armonia vieţii va fi generată, iar leii se