Este un lucru în general ştiut: un angajat aflat în preaviz este mult mai puţin eficient decât oricare alt salariat. Logic, cui i-ar mai arde de muncă, din moment ce ştie că oricum îşi pierde slujba şi că trebuie să-şi găsească altceva de lucru? Iar ineficienţa şi dezinteresul sunt cu atât mai mari cu cât firma la care lucrează cel aflat în preaviz urmează, de fapt, să se închidă cu totul.

Prin urmare, atitudinea delăsătoare în privinţa sarcinilor de serviciu, pe care (încă) angajaţii Gărzii Financiare - instituţie care se desfiinţează - o manifestă în această perioadă de provizorat, este una explicabilă. Mai ales că ei trebuie să se pregătească intens - nu-i aşa? -, pentru câştigarea unui post la ANAF sau în viitoarea Direcţie Antifraudă Fiscală, care va prelua atribuţiile Gărzii Financiare şi ale Autorităţii Naţionale a Vămilor. Direcţie în care se va intra pe baza unui laborios procedeu de selecţie.

În realitate, mă îndoiesc că majoritatea comisarilor Gărzii se stresează foarte tare în această privinţă. Ca de obicei, atunci când e vorba de angajări la stat, lucrurile sunt în mare parte stabilite, iar totul se rezumă la nişte formalităţi: unii vor ajunge la Direcţia Antifraudă, alţii la noua structură revizuită a ANAF. Asta însă nu înseamnă că angajaţii Gărzii Financiare trebuie să muncească din plin, cu toată dăruirea, pe timpul perioadei de preaviz. Pentru ce?

Cum, de asemenea, mă îndoiesc că noua Direcţie Antifraudă Fiscală - un fel de DNA al Fiscului, după cum le place actualilor guvernanţi să-i spună -, va avea rezultate spectaculoase comparativ cu cele ale Gărzii Financiare în prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în contextul în care nici acum nu e foarte clar ce mare strategie de luptă cu evazioniştii are această structură cu doar 1.000 de posturi la nivel naţional.

Şi era de aşteptat ca în lipsa unor c