Ultimii ani au adus în prim-plan un fenomen îngrijorător în judeţul Dolj: drama copiilor care cresc departe de cei dragi. Scenariile sunt aceleaşi, doar personajele diferă: familii destrămate, copii care trăiesc cu durere şi dezvoltă probleme emoţionale, disperare, suferinţă, greul căzut pe umerii bunicilor după ce părinţii au ales calea străinătăţii şi au uitat să se mai întoarcă acasă... Vom prezenta în ediţiile viitoare ale GdS şi cazuri fericite, când cei dragi muncesc departe pentru copiii lor, vin acasă ori de câte ori este posibil, îi sună zilnic, le trimit bani pentru meditaţii, îi ajută pe cei mici să nu le simtă prea mult lipsa. De asemenea, mai există o categorie de micuţi care au o copilărie marcată de lipsuri: cei care trăiesc în sânul familiei, părinţii muncesc, însă veniturile sunt insuficiente, ducându-şi astfel traiul într-o sărăcie greu de imaginat.

În loc să le ofere educaţie, dragoste şi sprijin, părinţii fără posibilităţi materiale din Dolj îşi lasă copiii în grija bunicilor (în cazurile fericite - n.r.), a rudelor sau chiar a vecinilor şi pleacă. Mulţi dintre ei nici nu înştiinţează autorităţile despre intenţiile lor, aşa cum cere legea. Astfel se ajunge la situaţii în care copiii cresc fără educaţie, iar unii dintre ei ajung să aibă nevoie de consiliere psihologică pentru că pozele cu cei dragi nu le pot oferi mângâierea atât de dorită. Primesc un telefon din când în când, însă, din nefericire, mulţi dintre ei trăiesc doar din amintiri, sunt ani de când părinţii nu au mai reuşit sau nu au mai vrut să vină acasă.

„Îmi amintesc de mama, are părul negru, este înaltă...“

Îi îngrijeşte de aproape şase ani fără să se plângă o secundă. Este normal, sunt „sufletul“ ei, după cum mărturiseşte. A uitat de boală, de problemele de vedere, de bătrânul pe care îl are în grijă. Munceşte să nu le lipsească nimic, face coroane pentru înmormân