- Cultural - nr. 203 / 17 Octombrie, 2013 "In memoriam.... Radu Ceontea” "Radu a plecat ca sa picteze ingeri, ori, poate, chiar pe Dumnezeu. Culori va avea de-acum berechet, din curcubeu, iar casa - cerul senin. Niciun spin nu-i va mai zgaria cupa cu vinul-pelin, nicio tradare nu-l va mai latra. De-a dreapta Marelui Domn, cu ingeri va colinda. Deacolo, din iarba de stele, zorii cei rosii din nou ii va prinde in boabe de vis. In fata-i porti mari de aur. Deasupra-i, roua va ninge petale de crini, sagalnic vant adiind prin arini. Uitate-s durerile toate, la ultimul prag. Fie-ti odihna blanda, prietene drag!”. Mariana Cristescu, scriitoare, sef sectie cultura cotidianul "Cuvantul liber” *** "Tin minte, intr-o zi de joi, venind de la Parlament, RADU CEONTEA a trecut pe la mine, in cartierul 1848. Parea destul de abatut. Chiar trist. La un moment dat, dupa o tacere mult indelungata, numai ce-l aud: «Lazare, ma vor trada». Mi s-a parut ca nu aud bine. Cine? - intreb destul de contrariat. «Unii din jurul meu», asemenea parabolei biblice la cel de-al treilea cantat de cocos. Apoi, dupa o tacere apasatoare: «Cu bucata mea de paine / Am hranit un om si-un caine. / Cainele ma recunoaste, / Omul nu ma mai cunoaste!»”. "RADU CEONTEA merita altceva. Inainte de toate, ca mare personalitate a timpurilor post decembriste! Cati, oare, dintre fostii prieteni, cei pe care i-a ajutat, intr-un fel sau altul, au sarit si ei sa-l ajute, atunci cand era lovit din toate partile, incoltit de haita udemerista? Cati, oare, dintre ei, azi unii milionari in euro, multi miliardari in lei, imbogatiti pe seama pardidelor romanesti si mai putin pe propriile puteri, i-au intins o mana la necaz? Iar daca ar fi sa facem trimitere la doua destine, la un artist plastic (Radu Ceontea) si un poet (Marko Bela), ambii imbratisand cariera politica, ce constatam? Marko Bela a ajuns un senator bogat, chiar a