În anul 1845 N. Balcescu a publicat studiul „Cuvânt preliminar despre izvoarele istoriei românilor” în primul tom al „Magazinului istoric pentru Dacia”. Prin lucrarile sale N. Balcescu, alaturi de M. Kogalniceanu au meritul de a fi deschizatorii de drum ai istoriografiei moderne românesti.
În mai 1845 N. Balcescu face prima calatorie în Moldova, la Mânjina, unde se întâlneste cu Ion Ghica, prietenul sau de-o viata, Ion Ionescu de la Brad, Costache Negri, M. Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, unde au discutat despre viitorul natiunii române si constituirea statului modern român.
A doua si ultima calatorie în Moldova o face N. Balcescu în anul 1846, întâlnindu-se cu prietenii sai, constatând ca zorii revolutiei se apropie. Reîntors din Moldova, N. Balcescu a plecat însotit de C. Negri si C.N Filipescu în calatorie pe Dunare, cu vaporul. Motivul plecarii în graba nu se cunoaste precis, el poate fi interpretat: de a face cercetari în biblioteci si arhive legate de preocuparile istorice; aparitia studiilor referitoare la starea taranimii sa fi produs iritari celor de la carmuire sau de a merge la tratament folosindu-se de apele minelare din Germania.
Se opresc la Buda si Pesta de pe cele doua maluri ale Dunarii, viziteaza orasele cu palate si case frumoase, ce aveau pe atunci 100.000 locuitori. De aici se deplaseaza la Viena, un oras impresionant cu catedrale, palate, muzee, gradini, biblioteci, universitati si o populatie de 358.000 locuitori, o adevarata metropola. Pâna la Viena N. Balcescu a fost însotit si de Luxita Florescu. Nu se stie cu precizie traseul parcurs de N. Balcescu de la Viena la Paris. Se presupune ca a trecut prin Praga, Dresda, Hanovra, Köln, si de aici în Franta. Cert este ca pasaportul lui Balcescu a fost de 4 luni, în realitate el se va reântoarce în tara în 1848.
Aflat în cetatea luminilor, tâ
