Cu întârziere aflu că s-a desfăşurat o expoziţie, ba chiar şi o tabără care, desigur, a precedat expoziţia, ambele evenimente fiind dedicate centenarului naşterii pictorului Ion Hagiescu. Puţini cititori dintre cei neavizaţi şi din afara Craiovei pot spune că au auzit de acest artist plastic care a studiat la Academia din Bucureşti în prima jumătate a anilor '30, după care a profesat la catedră toată viaţa. Am avut ocazia să îl cunosc pe artist, dar nu prea mult. Bine, recunosc, m-a onorat cu prezenţa la prima mea expoziţie, una de caricatură, la care nu vorbeam şi nici muză nu eram, pur şi simplu eram autorul lor, al expoziţiei de acum exact 30 de ani şi al caricaturilor fără cuvinte din ea. Ion Hagiescu a fost admirat şi iubit de craioveni dar este perfect necunoscut altora şi mai ales acestei lumi paralele cu creier uriaş, internetul. Tot aşa cum perfect străini îmi sunt participanţii la tabăra descrisă în singurul articol, mic cât o ştire cu pretenţii, ce aminteşte de centenarul naşterii pictorului.

Un centenar mult mai important şi mai notoriu a fost cel al lui Vida Gheza. De pe internet aflăm că s-a născut într-o zi de 28 februarie. La Nagybanya, cum se spune în ungureşte Oradiei Mari, deşi tot acolo se arată că tatăl era român şi mama patern slovacă. Tatăl său a fost rănit mortal în Primul Război Mondial iar el, Vida Gheza, a fost împins de convingeri comuniste până în Spania, unde a luptat în brigăzile internaţionale împotriva lui Franco, mai exact în regimentul român condus de un alt orădean important, Valter Roman, tatăl premierului postdecembrist cu acelaşi nume. Interesant este de aflat, în această lume a centenarelor, că Valter Roman este născut pe 7 octombrie 1913, aşadar, acum o sută de ani. A stat în Franţa, în lagărele pentru republicanii antifranchişti, a ajuns la Budapesta, unde a făcut studii de sculptură în plin război, şi a ajuns şi acasă,