La Berlin, lumea e foarte supărată. Instituţia care se ocupă de mijloacele de transport în comun ale oraşului a constatat că fiecare al şaselea autobuz şi cam fiecare al unsprezecelea tramvai ajung în staţie cu întîrziere. Asta înseamnă că numai 92% din tramvaie şi numai 84,7% din autobuze respectă orele şi minutele reglementare. Se fac analize cu privire la cauzele „catastrofei“: mai întîi proasta corelare a stopurilor, apoi circulaţia rutieră curentă, adică traficul automobilelor, al motocicliştilor, bicicliştilor şi pietonilor. Dar pînă să imagineze soluţii pentru înlăturarea neajunsurilor, senatul berlinez discută deja dacă n-ar trebui construit un buget pentru despăgubirea călătorilor. Nu pot să nu mă gîndesc că dacă, în România, s-ar pune problema unui buget pentru despăgubirea fiecărui cetăţean lovit de proastă administraţie şi proastă guvernare, ar trebui să ne îndatorăm pentru cîteva secole. Noroc că, la noi, întîrzierile RATB-ului sînt ultima grijă şi, în definitiv, paguba cea mai măruntă...
DE ACELASI AUTOR M-am săturat Români fericiţi Condamnarea „creştină” a anti-comunismului România eternă - fragmente din I.L. Caragiale Pe de altă parte, cum spuneam şi acum cîteva luni, nici Germania nu mai e ce-a fost. Am mers cu trenul de la Frankfurt la Berlin şi am nimerit o garnitură supraaglomerată, în care se călătorea în picioare (vreme de aproape cinci ore), cu o întîrziere de 90 de minute. E drept, ca să nu ne enervăm, am primit, pe tot parcursul drumului, apă minerală la discreţie. Fără acest mic efort de amabilitate, m-aş fi simţit transportat spre o destinaţie necunoscută, împreună cu cîteva sute de deportaţi.
*
Hellmuth Karasek, un cunoscut jurnalist şi critic literar german, deplînge, în rubrica sa din Berliner Morgenpost, decizia Academiei Suedeze de a amîna încă o dată decernarea premiului Nobel pentru literatură scriitorului americ
