Acum o sută şi ceva de ani oamenii se speriau de marea invenţie diavolicească care îţi fura sufletul şi ţi-l punea pe hîrtie. Pînă hăt tîrziu, spre anii ’50-’60, prin părţile noastre cel puţin, mai erau femei în etate care se speriau şi-şi scuipau în sîn şi nu permiteau cu nici un chip să li se fure sufletul. Între timp, lumea s-a învăţat. Se numeşte fotografie şi sînt plini pereţii caselor de ele. Acum aproape o sută de ani la fel s-a întîmplat şi cu altă invenţie diavolicească. Nimeni nu mai pomenise o cutie în care oameni mici se mişcă, vorbesc, cîntă. Curat lucru diavolului. Ptiu, drace! Fugi maică cu sărăcia asta de aici! Între timp lumea s-a învăţat şi cu asta, ba chiar îşi pierde o parte însemnată a vieţii în faţa sa. Se numeşte televizor şi sînt pline casele oamenilor de ele.

Pasul de la frică la exploatarea fricii este din păcate al naibii de simplă. Să luăm, bunăoară, exemplul vaccinurior. Sînt mulţi dintre aceia care îşi pun în pericol propria viaţă sau, şi mai grav, viaţa copiilor lor, considerînd vaccinurile nişte invenţii spurcate, ustensile otrăvite de-ale diavolului, capitaliştilor, masonilor sau şerpilienilor prin care se încearcă controlul sau chiar omorîrea oamenilor nevinovaţi. Acelaşi lucru cu cardurile de credit, cu paşapoartele biometrice, cu antenele de telefonie mobilă, cu organismele modificate genetic. Exemplele sînt multe. E vorba despre o ecuaţie medievalo-goebbelsiană simplă, dar eficientă: oameni naivi plus manipulare = tensiune socială, uneori chiar revoltă. În orice caz, împotrivire la adresa unor tehnologii. Zilele acestea din păcate vedem un nou domeniu de aplicare a acestei metode de manipulare. E vorba despre resursele subsolului. Aceeaşi combinaţie de oameni naivi, speriaţi de tehnologie, îndărătnici la modernitate, săraci şi uşor de manipulat cu mijloace grosiere, dar eficiente. Aceleaşi metode de manual, bine rodate în al