Înntr-un Monitor Oficial, din urmă cu fix 150 de ani, la ziua de 12 octombrie 1863 am găsit un text care m-a uimit şi m-a bucurat în egală măsură. E vorba de o lege pe care o propune Mihail Kogălniceanu, în chiar ziua în care a fost numit ca prezident al Consiliului Miniştrilor. O să-l citez integral pentru că e o introducere necesară la ceea ce vă voi povesti mai departe:

„Alecsandru Ioan I, cu mila lui Dumnezeu şi Voinţa naţională, Domnul Principatelor Unite Române, La toţi de faţă şi viitori sănătate,

Asupra raportului Consiliului Nostru de Miniştri sub nr.1196 de astăzi, 12 octombrie,

Am decretat şi decretăm ce urmează:

Art.1. Sunt graţiaţi toţi osândiţii pentru delicte de presă şi rămân anulate toate procesele pendente de asemenea natură.

Art.2 Ministrul nostru secretar de stat, prezidentul Consiliului Miniştrilor, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui Decret.

Dat în Bucureşti, la 12 octombrie 1863, Alecsandru Ioan”.

Decretul este contrasemnat de d. prezident Mihail Kogălniceanu iar mai jos se menţionează Rezoluţia Măriei Sale Principele Domnitor: „Se aprobă” şi urmează augusta semnătură.

La 105 ani de la evenimentul evocat mai sus, Securitatea din Craiova, prin zelosul lt. maj. Olimpian Ungherea (vă pare cunoscut numele?) întocmeşte o notă destinată superiorilor săi. Aceştia, după o lectură atentă, cred că originalul ar trebui înaintat, de urgenţă, Comitetului judeţean al Partidului Comunist Român. E vorba de un foarte bizar delict de presă, demn de a figura în repertoriul teatrului absurd. La ce se referea Nota aflată la dosarul întocmit Obiectivului „Şerbănescu”? La articolele apărute în presa locală şi la altele, difuzate la Radio Craiova, anterior premierei, din ziua de 2 noiembrie 1968, a piesei „Frunze car