In comunism, rusii ne-au invatat ca trebuie sa murim pentru o viata mai buna. Evident, din promisiune s-a respectat numai prima parte, viata buna ramanand pentru alta data. Totusi, era un demers logic: sa lupti pana la moarte pentru o viata mai buna.
In zilele noastre, campania anti-gaze de sist, declansata tot din Rusia, era cât pe ce sa produca un deces. De aceasta data, omul murea pentru o viata mai rea. Judetul Vaslui, plus minus Pungesti, e in topul saraciei, al betiilor crunte si repetate, al incesturilor, al capetelor sparte cu toporul, la birt. Nu este vina oamenilor de acolo, care nu sunt nici mai buni, nici mai rai decât altii.
Putinele investitii, facute inainte de 1989, au procopsit judetul cu industrii neviabile, care s-au stins rând pe rând, in vreme ce agricultura merge prost, abia asigurând subzistenta. Familiile cu zece copii traiesc din alocatie si atât, nu au bani pentru scoala, ca sa evadeze din saracie, nu au alta alinare decât alcoolul, nu au nicio slujba, in afara de prostitutie.
Bune-rele, sondele americane puteau scoate oamenii din foame, asa cum au facut-o in Prahova, cel mai bogat judet al tarii. Câtiva agenti de influenta ai concurentei de la Est, doi-trei feudali imbracati in sutane, hipsterii locali si multa, multa spaima, au scos oamenii in strada, pentru a bloca investitia americanilor.
Incidentul pune in discutie doua teme importante. In primul rând, ce ne dorim cu România, in viitor? Vrem o tara ca afara, dar fara industrie, fara poluare, cu musetel in locul minelor si cu porumb de subzistenta in loc de fabrici? Asteptam un Silicon Valley, intre Pungesti si Gagesti? Poate daca se muta dna Slav, la ferma.
In fond, asta este democratia, daca majoritatea decide ca se poate trai din fructe de padure, facem experimentul noului falanster al hipsterilor de la Hipscaieni.
Daca ne dorim o dezvoltare industri
