După ce a montat în 2012 „Iaşii în carnaval“, chiar la Teatrul „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, regizorul Alexandru Dabija a pus în scenă „Sânziana şi Pepelea“ la Teatrul Naţional "Lucian Blaga" din Cluj

Vasile Alecsandri şi-a subintitulat piesa „Sânziana şi Pepelea“, în 1881, o „feerie naţională în 5 acte“. Crengi proiectate pe ecrane albastre, în regia lui Alexandru Dabija şi scenografia lui Cristian Rusu, pe scena mare a Teatrului Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj, popi în odăjdii şi icoane la înaintare, invocând ploaia, pe vreme de secetă, babe înecate în butoaie.

Actorii ardeleni vorbesc limba lui Pepelea puţin forţat, probabil nu le-a fost tocmai la îndemână să înveţe „dulcele“ grai arhaic moldovenesc. Pe muzica Adei Milea şi a Ancăi Hanu, actorii cântă în cor, iar popii stropesc cu aghiasmă:

„Ce secetă, ce foc!\ Amar şi vai de noi!\ Avem lipsă de ploi,\ Şi lipsă de noroc“.

Personajele lui Alecsandri, întruchipate de actorii clujeni, se prind în hore, joacă bătute, iar versurile

„Ce-a fost verde s-a uscat,\ Ca şi bietul meu bărbat“ sau „Ce-a-nflorit s-a scuturat,\ Ca nevasta mea din sat“ îi fac şi pe copii, şi pe adulţi să râdă în hohote.

O SATIRĂ ALEGORICĂ

În farsa-satiră „Sânziana şi Pepelea“, personajele nu au nimic eroic, iar caracterele lor mult prea omeneşti sunt profund caricaturizate. Ne întâlnim cu Papură-împărat (Radu Lărgeanu), pe a cărui fată, Sânziana (Anca Hanu), o dispută isteţul Pepelea (Matei Rotaru) cu Pârlea-vodă (Dragoş Pop) şi cu Lăcustă-vodă (Cătălin Herlo).

Fata este furată de un zmeu şi cucerită, după multe peripeţii, de Pepelea. Intervin cei doi sfetnici linguşitori şi intriganţi ai împăratului, Păcală (Adrian Cucu) şi Tândală (Romina Merei), care vor să se surpe unul pe altul, vrăjitoarea Baba Rada (Miriam Cuibus) şi diferite personaje fantastice: zâne care mai de care mai hidoase, Bab