Pe 18 octombrie este Ziua Lupului, Lucinul, o traditie pãgânã care deschide sãrbãtorile toamnei (Filipii de Toamnã, Filipul cel Mare, Vovidenia, Suntandrei, Noaptea Strigoilor, Zilele Bubatului), formeazã un scenariu ritual de înnoire a timpului si deschide un adevãrat ciclu de zile festive închinate lupului, animal totem al dacilor, cãruia calendarul popular al românilor îi consacrã nu mai putin de 35 de sãrbã- tori populare (dintre care 18 cu data fixã).

În ce-a de-a treia sãptãmânã a lunii octombrie este perioada când se sãrbãtoarea Anul Nou Dacic, corespunzând cu Dionisiacele Câmpenesti si fermentarea vinului la populatia tracã, precum si sãrbãtoarea Brumalia la romani. Pomânii, trãind în acest spatiu deschis influentelor strãine, si-au conturat un cult aparte al lupului pe baza unor cutume autohtone amplificate si de o transculturatie specificã, animalului oferindu-i-se mai multe zile din an drept sãrbãtori populare. Ca si celelalte sãrbãtori închinate lupului, Lucinul este o sãrbãtoare pastoralã dedicatã lupului, cu datã fixã, si a suscitat mereu interesul etnologilor. Mai ales cã lupul, prin reprezentãrile de pe Columna lui Traian, de pe monumentul de la Adamclisi si prin stindardul dacilor, este un simbol al poporului român, o siglã pe certificatul sãu de nastere. În mitologia popularã, el înseamnã mult mai mult. Însã lucrurile nu au stat întotdeauna asa. Pânã la mijlocul secolului trecut, sãrbãtoarea era pregãtitã cu mare fast, fiind data care marca strângerea lupilor în haite, urmatã de împerecherea lor. Ziua era patronatã de una dintre divinitãtile protectoare ale acestor animale: lupul. Lupul a fost un animal deosebit de respectat în spatiul carpatic si, implicit, în cel bucovinean, începând din stratul cultural neolitic, apoi de cãtre pregeti, daci, daco-romani si dupã aceea de cãtre români, lui oferindu-i-se o mitologie bogatã, ale cãrei remin