De la Roşia Montană la Pungeşti.

Roşia Montană şi Pungeştiul sunt două puncte de pe aceeaşi coordonată a minciunilor spuse în trecut de USL. Ambele proiecte, explotarea aurului şi a gazelor de şist, au fost criticate de plano în campania electorală şi apoi, subit, au devenit priorităţi de guvernare. După ce Ponta a recunoscut că s-a opus proiectului Roşiei Montane doar fiindcă era susţinut de Traian Băsescu, bănuim că aceeaşi gândire infantilă a fost valabilă şi pentru explorarea gazelor de şist.

Altfel nu ne explicăm de ce numeroşi lideri PSD din Bârlad, preşedintele CJ Vaslui, Dumitru Buzatu, se aflau în 2012 în primele rânduri ale protestele care au scos atunci mii de oameni în stradă împotriva guvernului Ungureanu; nu ne explicăm de ce s-au folosit temerile ecologiste ca să se aţâţe opinia publică şi să se tragă preşul de sub picioarele adversarilor. Şi, mai ales, de ce îi regăsim acum pe liderii PSD în prima linie a ofensivei dusă de Chevron, luptându-se cu cele 14 consilii locale din Vaslui, care, în disperare de cauză, au adoptat hotărâri de interzicere a exploatării gazelor de şist.

Statul (prefectura Vaslui) le atacă hotărârile în contencios administrativ, urmărind să fructifice ceea ce spune în Constituţie: bogăţiile subsolului sunt ale statului. Dar ce se face Guvernul dacă pe sol sunt comunităţi omeneşti care nu vor să aibă de suferit, isterizate de un post TV al cărui patron a avut întotdeauna o slăbiciune bine cultivată pentru interesele Gazprom? Trimite mai mulţi jandarmi ca la protestele din Bucureşti, apoi blochează drumurile, ceea ce este un abuz împotriva drepturilor constituţionale, a liberei circulaţii. Pune Inspectoratul Şcolar să dea directive, nu care cumva elevii şi cadrele didactice să părăsească orele şi să se alăture protestelor. Pe când va cere BOR să caterisească feţele bisericeşti ce s-au alăturat sătenilor?

Dev