Am simpatizat cu manifestatiile contra exploatarii de la Rosia Montana nu pentru ca as fi contra mineritului cum cred unii prosti ci pentru ca nu cred in aceasta forma de minerit bazata pe cianuri si pe lacuri de decantare imense. Ieri in centrul Bucurestilui un grup de protestatari a avut un comportament jignitor la adresa ministrului culturii care de altfel nu are nici un amestec in aceasta problema. Era cum s-ar spune prin preajma.

De la ati spune corect si cinstit punctul de vedere sa ajungi sa ocupi strada, sa spargi geamuri la masini si sa arunci cu invective in fata unui om care nu are de-a face cu durerea ta, doar pe principiul ca ii cunoaste pe aia, e deja un mare derapaj de la toate normele democratice.

Am vazut apoi la tv doi maimutoi care se plangeau de brutalul tratament al jandarmilor. Ce sa spun! Aveau ei autorizatie de protest pe sosea, nu, aveau ei dreptul sa atenteze la bunurile si viata unui om, iarasi nu. Pai jandarmii de asta au intervenit!

As vrea sa vad aceleasi doua personaje cum se comporta daca cineva le va arunca bani, fie si xeroxati, in fata iar apoi nu le va da voie, pe drumul public sa circule ba mai mult le va sparge geamurile masinilor! Sa ii vad pe ei, mari citadele ale democratiei ce vor face in astfel de momente. Probabil vor tipa din gura de sarpe cum de altfel stiu sa faca.

Nu cred ca ministrul Barbu nu le-ar fi ascultat civilizat pasurile. Nu cred ca nu le-ar fi primit memorii daca ar fi avut. E un om de litere in primul rand si un om al dialogului, indiferent de credintele sale politice.

Ceea ce au cautat cei doi instigatori era altceva: circum mediatic indiferent de forma! Ei nu au vrut sa isi spuna pasul, ei au vrut sa apara la tv ca un ministru din guvernul condus de Ponta a fost agresat! Asta e intr-adevar alta stire iar mitocanii care se ascund in spate put de la o