Nu şantajul şi jocul politic au triumfat, ci pragmatismul politic, mecanismele democratice şi ale pieţei libere. Odată declanşată, criza şi-a arătat imediat costurile, în plan economic, electoral şi politic.

Ce separă criza americană din ultimele săptămâni de certurile mahalalelor guvernamentale de la noi? Partide politice care să nu se înţeleagă în Parlament avem şi noi. Şantaj politic pe spinarea populaţiei este şi la noi din belşug. De crize soldate cu perspectiva incapacităţii de plată şi a falimentului bugetar nu am dus lipsă. O diferenţă majoră totuşi există: niciunul dintre ingredientele care au declanşat criza americană nu s-au regăsit în rezoluţia ei. Nu şantajul şi jocul politic au triumfat, ci pragmatismul politic, mecanismele democratice şi ale pieţei libere. Odată declanşată, criza şi-a arătat imediat costurile, în plan economic, electoral şi politic. În faţa predicţiilor, analizelor şi sondajelor zdrobitoare, partidele au bătut palma provizoriu pentru o soluţie de compromis pentru a evita o catastrofă pentru ţară ce le-ar fi compromis şi lor credibilitatea.

Criza a devenit un eveniment picant şi în presa românească. În urmă cu aproximativ trei săptămâni congresmenii republicani au condiţionat votarea bugetului pentru ultimele luni ale anului în curs de respingerea, sau în cel mai bun caz amânarea, implementării reformei asigurărilor de sănătate a lui Obama, numită de ei, în mod ironic, “Obamacare” - o poreclă ce a devenit ulterior un brand pozitiv. “Şantajul republican”, cum a fost catalogat de către Washington Post, nu a funcţionat însă. Convins că are susţinerea populaţiei pentru reforma sanitară, Obama a refuzat orice concesii spunând că nu înţelege să facă favoruri politice republicanilor doar pentru că îşi fac datoria de a vota bugetul. Blocarea votării bugetului federal pentru ultimele luni ale anului a aruncat sectorul public în cr