În cadrul campaniei „Moldova fără oameni“, realizată de Pro TV Chişinău, jurnalista Anişoara Loghin încearcă să-i determine pe politicieni să-şi amintească de durerile acestui popor.

„Adevărul“: Ai realizat mai multe reportaje în cadrul acestei campanii. Ce te-a impresionat cel mai mult?

Anişoara Loghin: În această campanie am cunoscut oameni cu istorii de viaţă dureroase, dramele pe care le-a lăsat în urma ei migraţia, dar nimic nu m-a dezamăgit mai mult decât răspunsul politicienilor. I-am provocat să răspundă cum am ajuns în această situaţie, de ce nu şi-au onorat promisiunile făcute cu atâta ardoare. Chiar am rămas mirată de calmul lor. Unii dau vina pe predecesorii lor, alţii caută scuze, dar niciunul nu recunoaşte că nu a avut suficientă voinţă să schimbe lucrurile în ţară. Chiar şi acum, când situaţia este alarmantă, ei nu fac nimic. Ni se spune să trăim cu speranţa, dar oare câte decenii trăieşte ea?

Ce lecţie ţi-a predat acest proiect şi ce înseamnă el pentru tine?

Dincolo de efort, campania „Moldova fără Oameni“ este, de fapt, ilustrarea prin câteva exemple a dramei prin care trece ţara noastră. Cu toţii ştim că e un fenomen dur şi de proporţii, dar nu ne dăm seama cât de mult ne afectează. Am citit cifre şi statistici care ne-au lăsat cu gura căscată şi vrem să vadă toţi ce amploare a luat fenomenul şi ce consecinţe are. Poate ne vom trezi din această hibernare, mă refer mai ales la clasa politică.

Ai spus că migraţia e o dramă prin care trece Moldova. Cât de mult te consumă această problemă şi ce amprente îţi lasă?

Coincidenţă sau nu, odată cu lansarea campaniei, un om apropiat mie mi-a spus că aşteaptă să-şi primească paşaportul românesc pentru a pleca din ţară. Vorbea cu atâta patimă, de parcă era vorba despre o evadare. Am încercat să-l conving că şi acasă, dacă vrei, poţi să-ţi construieşti un viitor. Dar am primit