Bătrânii descoperă frumusețea unor activități neglijate în perioada activă a vieții.

După ce și-au încheiat activitatea profesională, cei mai mulți dintre romașcani caută diverse activități pentru a-și umple timpul.

Dumitru Buga și Neculai Pralea sunt doi romașcani care s-au împrietenit în fața pieselor de table din Clubul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Roman. ”Până în anul 1994 am lucrat la Autobaza Roman. Șase ani după aceea mi-am făcut o societate de transport rutier de marfă. Vin la club în fiecare zi și stau până se închide”, spune Dumitru Buga.

Pentru Neculai Pralea nu a fost o zi norocoasă. ”Azi nu am câștigat decât o linie. Oricât de des mă bate la table, nu mă supăr. Ne cunoaștem de multă vreme”, spune bătrânul.

Neculai Pralea (72 de ani) a lucrat 13 ani la Întreprinderea de Țevi din Roman și alți 25 de ani la Primăria Roman. ”Am fost angajat în vremea în care primar al Romanului era Ioan Vlad. În primărie nu erau mai mulți de 47 de salariați. Salariile erau mici și în acele vremuri. Știu, pentru că eu le calculam. În plus de ceea ce se înâmplă acum, eram chemați să facem muncă patriotică. Lăsam activitățile din primărie și participam la acțiuni obștești: recoltarea porumbului, recensământ. În primărie nu mai rămânea decât primarul și portarul”, povestește Neculai Pralea.

Pasiunea pentru jocul de table a lui Dumitru Buga (79 de ani) este atât de mare încât a fost declarat cel mai bun romașcan la un concurs între pensionari.

În fața tablei de șah se întâlnesc, de peste zece ani, pensionarii Culiță Năstasă și Constantin Crețu. ”Pentru mine, șahul înseamnă deconectare. Am ieșit la pensie în 1994, după 36 ani de muncă neîntreruptă la Întreprinderea Mecanică Roman. Aici am descoperit șahul, aici s-a născut dorința de a câștiga. Când ne supără nevestele, venim aici”, spune zâmbind Culiță Năstasă.

Bătrânii