Filmul “Central Bazaar” rulează vineri 18 octombrie, de la orele 22, în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu Midnight Session. Discuția ulterioară proiecției va fi moderată de Simona Mantarlian și de Andrei Rus. Intrarea liberă.
“Central Bazaar” este un experiment erotic direct și fantezist care se aruncă în teritoriul transgresivului fără comentarii - lucru surprinzător din partea unui autor altfel versat în ale cinemaului reflexiv și eseistic, cum demonstrează mai tîrziu cariera lui de cineast de avangardă. Filmul marchează începutul căutărilor lui Stephen Dwoskin, maturizate ulterior într-o abordare conceptuală a stărilor extreme, culminînd cu mult mai articulatul să film eseu “Pain is...” (1997) sau sequelul “Age is...” (2012).
DE ACELASI AUTOR The Last of England“Central Bazaar” pare menit să dinamiteze structurile pudibonde britanice cu rădăcinile lor victoriene și opresive, aruncînd o bombă artizanală de valori șoc fără a sta prea mult pe gînduri și fără a sta, în general la discuții - pasajele vorbite sunt două la număr, însă nu au nimic altceva în comun: primul este un fel de moment artistic, în care o tînără machiată, cu pistrui aurii și alură de girl next door relatează povestea celor trei purceluși fără vreo motivație prealabilă în afara dezorientării spectatorului. Celălalt este pur și simplu neinteligibil, cu un tip mai macho care vorbește cel mai probabil despre el. În cadrul imediat următor, același tip apare dezbrăcat, tăvălindu-se flamboaiant prin casa lui Dwoskin, cu una dintre femei.
Dwoskin expediază orice gradație, tranziție sau tensiune, sare peste preludiu (nu e ca și cum cele peste 15 ore de material brut din care a fost editat filmul n-ar fi putut să îl permită) și trece direct la acțiune. Lucrurile care se întîmplă în continuare sînt un test de rezistență perversă la care p
