Timişorenii nu sunt prea deschiși atunci când sunt puşi în situaţia de a oferi o şansă la o viaţă normală unui copil de etnie romă părăsit de părinţi. Potrivit statisticilor, trei familii din patru nici nu concep să înfieze un copil rom. Aceste cifre sunt valabile şi în cazul micuţilor cu dizabilităţi fizice sau intelectuale, care sunt condamnaţi să-şi petreacă copilăria în case de copii. În centrele de plasament ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş sunt instituţionalizaţi 431 de minori. În primele nouă luni ale anului 2013 au fost adoptaţi însă doar 20 de copii, 78 din numărul total al micuţilor din casele de copii sunt consideraţi greu adoptabili.

„Avem mulţi copii în sistemul social de protecţie, însă nu toţi sunt adoptabili, nu toţi au potenţial de a fi înfiaţi. 78 de copii sunt greu adoptabili pentru că au vârsta în jur de zece ani, sunt de etnie romă sau au un handicap. Plus că minorii care au vârste peste 14 ani trebuie să-şi dea consimţământul ca să fie adoptaţi, iar o parte din copii nu pot fi adoptaţi pentru că ţin legătura cu familia naturală şi se pot reintegra în ea”, explică Emilia Milutinovici, directorul DGASPC Timiş. Potrivit acesteia, în general, părinţii care intenţionează să înfieze un copil, vor ca micuţul să fie sănătos, român şi să fie de vârstă mică. Timişorenii nu sunt prea deschiși atunci când sunt puşi în situaţia de a oferi o şansă la o viaţă normală unui copil de etnie romă părăsit de părinţi. Potrivit statisticilor, trei familii din patru nici nu concep să înfieze un copil rom. Aceste cifre sunt valabile şi în cazul micuţilor cu dizabilităţi fizice sau intelectuale, care sunt condamnaţi să-şi petreacă copilăria în case de copii. În centrele de plasament ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş sunt instituţionalizaţi 431 de minori. În primele nouă