Proiectul de lege iniţiat de Guvern în privinţa exploatării de la Roşia Montană şi protestele de zilele trecute împotriva amplasării sondelor de explorare ale Chevron la Pungeşti au adus în discuţie un aspect nediscutat până acum în România: regimul de proprietate asupra resurselor subsolului.Mai exact, dacă acestea ar trebui să aparţină statului sau ar trebui să dispună de ele privaţii sub al căror teren se regăsesc.

În acest moment, potrivit articolului 136 din Constituţie, „bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice ţi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice“.

La următorul paragraf se arată că „bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică“. În acest sistem, ţăranii nu sunt proprietari nici măcar asupra apei din fântâni, pentru că sunt resurse ale subsolului.

Economistul Florin Cîţu este de părere că acum este momentul oportun pentru o dezbatere despre administrarea resurselor. „Nu cred că a existat un moment mai bun pentru a deschide dezbaterea despre dreptul de proprietate asupra resurselor din subsol. Experienţa ultimilor 23 de ani arată că adminstrarea resurselor (forţa de muncă, capital şi pământ) din economie de către stat reprezintă doar o subvenţie pentru corupţie. Soluţia din punctul meu de vedere este transferul cât mai rapid către sectorul privat al acestor resurse, aici includ şi resursele din subsol“, a scris Cîţu pe Facebook.

Ce înseamnă asta?