Interviu cu Dragoş Neamu, preşedinte al Rețelei Naționale a Muzeelor din România: “Dacă nu îţi asumi riscuri, este foarte greu să ai vreo şansă să reprezinţi acest sector.”

Tăieri bugetare, în primul rînd, dar şi o opacizare a guvernării în cultură şi decizii nefundamentate ale ordonatorilor de credit au pus pe jar operatorii culturali începînd cu 2009. Activismul pentru buna guvernare și finanțarea publică în cultură a reînceput să fie considerat o necesitate, așa cum fusese pînă la mijlocul anilor 2000, cînd s-au obținut multe dintre reușitele care au dus înainte sectorul cultural din România – ca reglementare și susținere publică. În 2010 eram printre membrii fondatori ai Coaliţiei Sectorului Cultural Independent, o încercare de solidarizare a zonei artistice independente din România pentru a susţine drepturile culturii private non-profit la finanţarea publică, promovare a transparenţei în activitatea administraţiei publice, a bunei guvernări şi a participării sectorului cultural la elaborarea deciziilor de politici publice şi legislaţie. Printre altele, am încercat și să arhivăm parte din istoria recentă a activismului pentru cultura publică în România și să formăm competențe de advocacy în zona independentă. În cadrul unui prim proiect realizat cu spriijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional, am documentat alături de Ştefania Ferchedău contribuţia culturii independente la reforma şi schimbările în felul în care se administrează şi finanţează cultura în România după 1989. Publicaţia Cartografie subiectivă a culturii independente realizată în cadrul proiectului Cultura Activă este o încercare de a fundamenta o formă a activităţii de advocacy în zona culturii independente bazate pe “pertinenţă, nu reprezentativitate, susţinerea pluralismului vocilor sectorului cultural și responsabilitatea legiuitorului/administratorului” și