Summitul de la Vilnius sau Summitul Parteneriatului Estic va avea loc in luna noiembrie, a.c. si este considerat a fi un punct de cotitura in Politica de Vecinatate Estica a Uniunii Europene, un moment istoric in care deciziile luate vor defini regiunea din punct de vedere geostrategic si geoeconomic.
De la infiintarea Parteneriatului Estic s-a consfintit competitia geostrategica regionala, o competitie pe care din pacate Uniunea nu si-a asumat-o integral, reusind sa inregistreze cel putin doua esecuri concrete in cazul Belarusului si al Armeniei, un semiblocaj in cazul Azerbaidjanului, precum si o situatie incerta in cazul Georgiei.
Belarusul reprezinta o poarta de intrare a Vestului catre Federatia Rusa si a Federatiei Ruse catre Vest. S-a pierdut astfel un punct strategic important.
De asemenea, Azerdaidjan este o tara cheie, o tara cu multe resurse, cu un potential energetic imens, care nu se sensibilizeaza la discursurile populiste europene. Este o zona strategica in Caucazul de Sud si singura tara care mai poate fi in aceasta regiune un aliat al Europei, fiind si vecina cu Turcia pe o granita importanta.
Summitul de la Vilnius – mize si posibile efecte
Summitul de la Vilnius din noiembrie 2013 are o miza cruciala pentru stabilitatea si securitatea regiunii. De aceste decizii care se vor lua peste aproximativ o luna in Lituania depinde arondarea Ucrainei Estului sau Vestului, clarificarea unei pozitii in ceea ce priveste Georgia si bineinteles vom vedea daca Republica Moldova va primi gestul de incurajare in demersul pro-european, acela al semnarii Acordului de Asociere.
Aceste Acorduri de Asociere reprezinta garantia statelor de a se inscrie pe un parcurs european, de a imbratisa valorile europene, statul de drept, practicile democratice, de a realiza reforme de modernizare si, cel mai important, de a intra intr-un spatiu de
