Nu trece zi fără ca, la televizor (mai cu precădere la posturile de știri) să fie invitați așa-ziși experți pe orice subiect ne putem imagina, plus altele la care nu ne-am fi gândit nici într-o sută de ani. S-a afirmat cu ani în urmă (inclusiv de către Henry Kissinger), în Occidentul spre care (cel puțin la nivel declarativ) ne întoarcem privirile pentru a căuta modele, având certitudinea că, în multe privințe, suntem cu câteva decenii în urma lor, faptul că trăim într-o epocă a experților.

Când vine vorba despre pleiada de experți pe care îi afișăm cred că, în epoca decăderii noțiunii de pricepere și profesionalism, i-am ajuns din urmă și i-am depășit de mult.

Priceperea, într-o țară normală, se probează, atât practic cât și teoretic, prima prin fapte iar a doua, acolo unde se poate, prin bibliografie. În lipsa acesteia însă unii încearcă, în unele cazuri cu mare dificultate, să scoată în față biografia, dar si aici pot exista obstacole la o verificare atentă, chiar și când te pregătești să devii șef de viitoare campanie prezidențială. Mai trist însă este că poți deveni premier atunci când ai probleme cu bibliografia și rămâi în continuare fără ca acestea să fi fost cu adevărat explicate și asumate.

Din nou într-o țară normală se poate ca în politică să existe și situații extraordinare, cum a fost de exemplu cazul Polpniei în 2006 și 2007 atunci când președinte și premier erau gemenii Kaczyński. Aceștia, deși perfect asemănători, nu doar că aveau personalități distincte, dar erau și persoane distincte, ambii având un doctorat, până în momentul de față, necontestat. Două personalități distincte la nivel politic există și la noi, unul e deputat, iar celălalt prim-ministru, iar eu bucuros aș fi dacă cele două poziții ar fi ocupate de gemenii Ponta. Realitatea însă are doza ei de ironie, căci cele două funcții și până și cele doua person