În urmă cu o sută de ani, într-o zi de august, într-un mic sat din judeţul Giurgiu, venea pe lume viitorul acad. Marin Voiculescu, una din marile personalităţi care au contribuit la scrierea istoriei medicinii în ţara noastră. Cu acest prilej, la începutul lunii octombrie, Aula Academiei Române a găzduit o sesiune aniversară, organizată de Fundaţia „Academician Marin Voiculescu“, pentru marcarea centenarului marelui medic român, formator al şcolii de boli infecţioase din România. La sesiune au participat personalităţi ale lumii academice, sociale şi medicale, care au rostit cuvinte de apreciere la adresa acestuia. Născut într-o familie de dascăli, Marin Voiculescu a absolvit liceul „Titu Maiorescu“ din Giurgiu, unde a avut profesori eminenţi, printre care şi pe Tudor Vianu şi, în 1938, absolvea, ca şef de promoţie şi premiant cu distincţia „Magna cum laude“, Facultatea de Medicină din Bucureşti. În 1947, preia conducerea Clinicii de Boli Infecţioase Colentina, iar trei ani mai târziu, la vârsta de 37 de ani, ajunge profesor în cadrul aceleiaşi clinici. Devine, printre altele, decan al Facultăţii de Igienă, apoi al celei de Medicină generală, preşedinte al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale, vicepreşedinte al Societăţii Balcanice de Medicină, precum şi ministru secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Ales mai întâi membru corespondent al Academiei Române (în anii ’70), acad. Marin Voiculescu devine, în 1988, membru titular al prestigioasei instituţii. A fost un om pasionat de scris; printre altele, a condus revista „Viaţa medicală“, în calitate de redactor şef, a publicat numeroase tratate şi monografii privind bolile infecţioase, unele traduse � Publicitate �n alte limbi, dar şi volume de proză, versuri şi eseuri, la graniţa dintre medicină şi literatură – „Medici scriitori, scriitori medici“, „De veghe pe frontul vieţii“ sau „Arta