Nu știu cum să-i spun lui Pătraru că tradiționalele ședințe de redacție, după care e nevoie de muuultă zeamă de varză ca să încropim niște texte, fac rău la ficat. La ficatul ziarului, ca să zic așa. Vedeți cum, de la alcoolic la bookaholic, am făcut un singur pas, suficient de mic pentru mine și, probabil, mare pentru omenirea altPHel, încât să propun o reuniune de lucru precum cea a iubitoarelor de lectură, la ceainăria La Belle Vie, din capitală. Are site, are Facebook, are ceai, cafea, vin, șampanie și cărți, ba chiar și cadouri, dar pagina aferentă nu s-a lăsat la vedere, cel puțin pentru mine. Se vede treaba că ăștia cu arici la portofel suntem lesne de recunoscut, până și online. După ce ne revenim cu pateul, nu înseamnă că o să renunțăm la orașul lui ”ce bei?”, de unde ne tragem rădăcinile atât de sănătoase. Doar că nu am aflat ce-o să ne facem dacă o să ne placă ”viața frumoasă” din București și, mai ales, cum ne vom numi, în calitate de consumatori dependenți de ceai: teaholici?! S-o spunem pe șleau: beția nu dă atâtea dileme!
Nu știu cum să-i spun lui Pătraru că tradiționalele ședințe de redacție, după care e nevoie de muuultă zeamă de varză ca să încropim niște texte, fac rău la ficat. La ficatul ziarului, ca să zic așa. Vedeți cum, de la alcoolic la bookaholic, am făcut un singur pas, suficient de mic pentru mine și, probabil, mare pentru omenirea altPHel, încât să propun o reuniune de lucru precum cea a iubitoarelor de lectură, la ceainăria La Belle Vie, din capitală. Are site, are Facebook, are ceai, cafea, vin, șampanie și cărți, ba chiar și cadouri, dar pagina aferentă nu s-a lăsat la vedere, cel puțin pentru mine. Se vede treaba că ăștia cu arici la portofel suntem lesne de recunoscut, până și online. După ce ne revenim cu pateul, nu înseamnă că o să renunțăm la orașul lui ”ce bei?”, de unde ne tragem rădăcinile atât de sănătoase. Do
