Am stat de vorbă cu prof. asoc. dr. Ricard Cervera, şeful departamentului de boli autoimune din cadrul Spitalului Clinic din Barcelona, prezent la congresul naţional de reumatologie de la Bucureşti (25–28 septembrie 2013). Departamentul pe care îl conduce a fost creat în urmă cu un sfert de secol, timp în care medicii catalani au creat un amplu program de cercetare. – În cadrul congresului, aţi prezentat rezultatele unui studiu clinic cu belimumab, un anticorp monoclonal uman ce inhibă factorul de activare a limfocitelor B, autorizat pentru tratamentul lupusului eritematos sistemic. Despre ce este vorba? – În ultimii 10–15 ani, au fost testate câteva terapii biologice pentru tratamentul lupusului şi, din nefericire, pentru majoritatea lor, rezultatele trialurilor au fost negative, iar programele de cercetare au fost oprite. Noi credem că acest lucru s-a întâmplat nu din cauza unei lipse reale de eficacitate a acestor medicamente, ci ca urmare a dificultăţii de a face studii clinice cu pacienţii care suferă de lupus. Lupusul este o boală foarte complicată şi este foarte dificil să evaluezi răspunsul terapeutic. Singurul care până acum şi-a demonstrat eficacitatea este belimumabul, dar aş dori să subliniez că, şi în privinţa acestui medicament, la începutul poveştii, în faza a doua a studiului clinic, a existat un eşec, rezultatele au fost negative. Dar am analizat din nou datele, am folosit noi instrumente pentru evaluarea eficacităţii şi cele învăţate din eşecurile altor studii clinice şi, schimbând un pic modul în care am analizat rezultatele, am considerat că rezultatele fazei a doua a studiului sunt pozitive. Aşa că am continuat cu faza a treia, care a confirmat eficacitatea, iar medicamentul a fost aprobat. Apoi am prezentat primele rezultate ale studiilor observaţionale de după autorizare, din viaţa reală. Există o cohortă de peste 500 de pacienţ