Cu exact 10 ani în urmă, la 17 octombrie 2003, după laborioase și îndelungi negocieri, Conferința Generală a UNESCO, reunită la Paris, a deschis spre semnare Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
Convenția este instrumentul legal prin care Statele Părți își asumă obligația de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum și tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.
Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenție, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, țara noastră fiind al 30-lea stat care a devenit Parte la Convenție, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.
În cei mai puțin de opt ani de când prevederile Convenției sunt în aplicare, România a construit un sistem întreg de protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial, prin acte normative, instituții și organisme specializate, susținute de autorități administrative și academice. Se lucrează la Repertoriul patrimoniului cultural imaterial din România și la Inventarul național al acestui patrimoniu, se iau măsuri concrete pentru salvgardarea acestuia, se promovează valorile naționale ale patrimoniului imaterial, în pofida climat economic nefavorabil din ultimii ani. Nu mai puțin de 14 persoane din România au primit onorantul titlu de Tezaur Uman Viu. Totodată, trei dintre elementele de patrimoniu cultural imaterial românesc – ritualul Călușului, Doina și tehnica ceramicii de Horezu – au fost înscrise în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial a umanității, pentru altele fiind întocmite dosarele necesare, care urmează a
