Aflu cu oarece întîrziere și amuzament că principalul dușman cu care s-a confruntat Nicolae Manolescu, în recenta-i campanie electorală, sînt eu. Nu a existat întîlnire cu membrii din filiale la care președintele, criticul, membrul corespondent al Academiei și ambasadorul să nu-mi fi acordat cinci minute negre. Ca smoala, ca iadul. Asta după ce, în semn de pace, îmi rezervase trei pagini în România literară (mulțumesc, Cosmin Ciotloș!). De unde atîta nerecunoștință și dușmănie? – se întreba dl președinte. E posibil să dezvălui, ca un trădător, toate matrapazlîcurile din interiorul USR?
Trebuie că mă influențează cineva. Precis mă plătește vreun mogul dușmănos. Da, mărturisesc. Este cineva la mijloc. Am un mentor, un protector. Dar nu vreau să-i dau numele. Nu l-am mai văzut de mult, însă, cînd mi-e greu sau sînt acoperit de ocară, cînd aflu de mișculații, mișmașuri, deturnări și aranjamente, îmi sare imediat în ajutor. E fostul meu profesor din facultate. Glumesc, nici măcar nu era profesor, ci doar conferențiar, că, nefiind membru de partid, nu putea avansa. Cu el discutam, liber, cîte-n Lună și-n stele, de la el aflam de mișmașurile lui D.R. Popescu, de porcăriile lui Eugen Barbu, de fondurile rulate de papașa Iancu. El mi-a deschis ochii asupra necinstei profesionale a contemporanilor mei, el mi-a radiografiat juriile literare și găștile paraliterare. De el îmi aduc aminte și cu tandrețe, și cu recunoștință.
Dacă președintele USR declară, ipocrit: "Desigur este și o onoare că m-au reales colegii mei, dar este o corvoadă în plus", mă lasă rece. Și oleacă nemuritor!
Aflu cu oarece întîrziere și amuzament că principalul dușman cu care s-a confruntat Nicolae Manolescu, în recenta-i campanie electorală, sînt eu. Nu a existat întîlnire cu membrii din filiale la care președintele, criticul, membrul corespondent al Academiei și ambasadorul să
