(Cronică entuziastă) A trecut vara cea fierbinte, a venit toamna, cu diluvii dezastruoase în unele regiuni şi actorii s-au întors la scândura scenei, iar directorii în birourile lor, ţesând planurile unor viitoare succese: piese inedite, teribile, regizori care să transforme piese anoste în spectacole remarcabile, actori formidabili, care să poată face faţă spectacolului mediatic… şi, bineînţeles, aranjamente profitabile pentru ei şi prietenii lor (a se citi gaşca). Prima premieră a stagiunii care începe sau care se continuă, depinde de unde începe numărătoarea, e a unui teatru insolit în peisajul teatral bucureştean – Godot Café-Teatru (care de altfel a jucat toată vara) – şi s-a dovedit un spectacol rotund, bine finisat, proaspăt, un adevărat giuvaer de intenţii, de subtexte, toate duse la capăt cu o ştiinţă a amănuntului pe care numai marii maeştrii o posedă. Piesa „Fă-mi un loc!“ de Anthony Michineau (o comedie amară despre două destine care se trezesc singure părăsite într-o cuşetă de tren), produsă de Asociaţia Inspira, regizată de maestrul Beligan cu o rară artă a detaliului şi interpretată cu o frenezie greu de egalat, de Medeea Marinescu şi Marius Manole, doi artişti consacraţi, vrând în subsidiar, probabil, să surclaseze sau eventual să egaleze succesul obţinut de Florin Piersic cu al său „Străin în noapte“, regizat tot de maestrul Radu Beligan, care ne-a obişnuit să „fabrice“ succese autentice şi de Publicitate durată. La mulţi ani, iubite maestre şi la mai multe spectacole admirabile! Nimic în plus, nimic în minus, nicio concesie făcută publicului de duzină, doar rigoare, doar sinceritate, doar adevăr, iată o performanţă greu de egalat astăzi, când prostul gust şi vulgaritatea au invadat scenele bucureştene şi casele oamenilor prin producţiile sub orice critică ale unor televiziuni. Marius Manole şi Medeea Marinescu sunt două exemplare