ICOMOS (Consiliul Mondial pentru Monumente şi Situri), organism consultativ al UNESCO, a adoptat o nouă rezoluţie referitoare la Roşia Montană, cea de-a şaptea, din 2003 până azi.
Este vorba de rezoluţiile de la Cascada Victoria (Zimbabwe, octombrie 2003), de la Pecs (Ungaria, 22-27 mai 2004), de la Lyon, Franţa (9 septembrie 2005), de la Xi'an (China, octombrie 2005), de la Quebec (Canada, octombrie 2008), de la Paris (Franţa, decembrie 2011) şi recent adoptata rezoluţie de la San Jose, Costa Rica, când specialiştii s-au reunit la sesiunea anuală desfăşurată între 6-11 octombrie. La fel ca în precedentele situaţii, guvernul României este cuprins de un autism specific dâmboviţean, chiar şi atunci când un organism internaţional i se adresează „imperativ": "ICOMOS solicită imperativ statului român salvarea patrimoniului cu semnificaţie excepţională de la Roşia Montană". Desigur, un rol esenţial în punerea cu prioritate a Roşiei Montane în discuţia specialiştilor l-a avut ICOMOS România, prin preşedintele său, arhitectul Sergiu Nistor, profesor doctor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti. În motivarea cererii ICOMOS sunt invocate poziţiile fundamentale faţă de această problemă, formulate de Academia Română, de bisericile istorice din România şi de organizaţiile profesionale naţionale şi internaţionale, cum ar fi UIA (Uniunea Internaţională a Arhitecţilor), OAR (Ordinul Arhitecţilor din România), UAR (Uniunea Arhitecţilor din România) sau ARA (Asociaţia Arhitectură. Restaurare. Arheologie). Este menţionată, de asemenea, cerinţa formulată la protestele publice din ultimele săptămâni: înscrierea Roşiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial. În formularea oficială, rezoluţia de la San Jose sună astfel: "Comitetul Executiv al ICOMOS reiterează îngrijorarea sa profundă faţă de operaţiunile miniere proiec