ICOMOS (Consiliul Mondial pentru Monumente şi Situri), organism consultativ al UNESCO, a adoptat o nouă rezoluţie referitoare la Roşia Montană, cea de-a şaptea, din 2003 până azi.

Este vorba de rezoluţiile de la Cascada Victoria (Zimbabwe, octombrie 2003), de la Pecs (Ungaria, 22-27 mai 2004), de la Lyon, Franţa (9 septembrie 2005), de la Xi'an (China, octombrie 2005), de la Quebec (Ca­na­da, octombrie 2008), de la Paris (Franţa, decembrie 2011) şi recent adoptata rezoluţie de la San Jose, Costa Rica, când specialiştii s-au reunit la sesiunea anuală desfăşurată între 6-11 octombrie. La fel ca în precedentele situaţii, guvernul României este cuprins de un autism specific dâmboviţean, chiar şi atunci când un organism internaţional i se adre­sează „imperativ": "ICOMOS solicită imperativ statului ro­mân salvarea patrimoniului cu semnificaţie excep­ţio­nală de la Roşia Montană". Desigur, un rol esenţial în pu­nerea cu prioritate a Roşiei Montane în discuţia specia­liş­tilor l-a avut ICOMOS România, prin preşedintele său, arhi­tectul Sergiu Nistor, profesor doctor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti. În mo­tivarea cererii ICOMOS sunt invocate poziţiile funda­men­tale faţă de această problemă, formulate de Academia Ro­mână, de bi­sericile istorice din România şi de orga­nizaţiile profe­sio­nale naţionale şi internaţionale, cum ar fi UIA (Uniunea Inter­naţională a Arhitecţilor), OAR (Ordinul Arhitecţilor din Ro­mânia), UAR (Uniunea Arhitecţilor din România) sau ARA (Asociaţia Arhitectură. Restaurare. Arhe­ologie). Este men­ţionată, de asemenea, cerinţa formu­lată la protestele publice din ultimele săptămâni: înscrierea Roşiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial. În formu­larea oficială, re­zoluţia de la San Jose sună astfel: "Co­mi­tetul Executiv al ICOMOS reiterează îngrijorarea sa profundă faţă de operaţiunile miniere proiec