În acest weekend, Teatrul „Eugene Ionesco“ din Chişinău lansează spectacolul „Clasa noastră“, în regia Luminiţei Ţîcu. Ea ne-a povestit cum a evoluat acesta de la o lucrare de diplomă la o premieră pe marea scenă.
Piesa „Clasa noastră“ este semnată de polonezul Tadeusz Slobodzianek şi spune povestea unui grup de elevi jumătate catolici polonezi, jumătate evrei. Jacub, Rysiek, Menachem, Zygmunt, Heniek, Wladek, Deborah, Dora, Zoha şi Rachela învaţă, se joacă şi cresc împreună, până realitatea dură îi ciocneşte cu stalinismul, nazismul şi discriminarea. Viaţa îi obligă să se maturizeze prea repede şi le dă alte lecţii decât cele de la şcoală: să-şi urască prietenul, să-şi iubească duşmanul, să-şi trădeze credinţa.
Lucrare de diplomă pentru zece studenţi
Cu doar zece scaune şi un sac de grâne ca decor, regizoarea independentă Luminiţa Ţîcu a montat „Clasa noastră“, acum un an, pentru zece studenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. A descoperit această lucrare întâmplător, într-o antologie a teatrului contemporan polonez. „Am parcurs atunci doar câteva pagini şi l-am lăsat, până când Nelly Cozaru m-a invitat să fac un spectacol de diplomă. După ce am citit textul, am acceptat imediat. Piesa m-a cutremurat, fiind pur şi simplu tulburătoare“, îşi aminteşte artista.
Studenţii şi-au susţinut cu brio licenţa. Câţiva dintre ei au devenit, între timp, actori cu acte în regulă la Teatrul „Eugene Ionesco“. Împreună cu ei, a „migrat“ şi spectacolul. Regizoarea e sigură că mesajul lucrării e foarte actual, chiar dacă narează o istorie lungă de 70 de ani. „Acest spectacol testează limitele umane şi descrie ce poate face omul când ajunge în situaţii extreme. E dur, e tulburător şi, chiar dacă e un text străin, de fiecare dată când vorbesc despre el, văd file din istoria Basarabiei şi-i regăsesc pe ai mei“, mărturiseşte creatoarea.
Conexiun