Într-una dintre Poveștile motanului cocoţat ale lui Marcel Aymé, Problema, e vorba, aţi ghicit, despre matematică. Delphine și Marinette, două fetiţe foarte simpatice, în jur de zece ani, se chinuiesc deja de două ore să rezolve problema pentru a doua zi – și nau nici o idee. Problema e extrem de grea, după cum chiar învăţătoarea le atrăsese atenţia. Dar, „din moment ce învăţătoarea v-a dat-o, înseamnă că o puteţi face“ (dacă nu iese, e pentru că nu se concentrează ele cum se cuvine, pentru că le stă gîndul numai la joacă, pentru că-s niște proaste care nici măcar o problemă nu-s în stare să facă etc.): părinţi rezonabili, ca întotdeauna, gata să-și beștelească copiii din nimic. Enunţul buclucaș e următorul: „Pădurea comunală are o suprafaţă de șaisprezece hectare. Știind că un ar e plantat cu trei stejari, doi fagi și un mesteacăn, cîţi arbori din fiecare specie conţine pădurea comunală?“. Greu, să recunoaștem! Disperate, fetiţele apelează la prietenii lor de joacă, animalele de la fermă (care vorbesc, vezi bine). După lungi conciliabule, găina albă – foarte deșteaptă, de altfel – găsește soluţia: pădurea comunală e chiar în spatele casei, n-au decît să meargă și să numere.

Ceea ce și fac, aplicat și metodic: își împart pădurea în parcele și fiecare numără arborii din parcela care-i revine. La sfîrșit, fetiţele fac adunarea (asta știu) și, pentru siguranţă, fac și proba: mistreţul, care fusese cooptat în echipă, pune veveriţele să mai numere o dată, rapid, toţi arborii din pădure; același rezultat: trei mii nouă sute optsprezece stejari, o mie două sute paisprezece fagi, o mie trei sute doi mesteceni. Gata, se pot întoarce la joacă. A doua zi, animalele de la fermă plus mistreţul merg la școală pentru a savura triumful fetiţelor. Învăţătoarea le spune că nu au găsit rezultatul corect, explică raţionamentul care trebuia făcut, îl aplică, spune că e a