Profesorul Valentin Mureşan, director al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, vorbeşte despre locul şi rolul moralei în companii şi în instituţiile de stat. Concluzia: e esenţială.

De fapt, e o matematică foarte simplă aici. Introducere, succint studiu de caz: într-un influent centru universitar, apreciat pe plan local, dar departe de a fi între primele 500 în lume, să spunem că în Universitatea din Bucureşti, apare un caz de plagiat. Plagiat la nivel înalt, nu aşa. Ce se întâmplă cu plagiatorul? E pus în discuţii în comisii de specialişti, se mai fac, la nevoie, alte comitete cu alţi specialişti, se scot din sertar câteva regulamente prăfuite, se judecă bine, şi, în cele din urmă, hoţul de idei, indiferent că e doctorand ori chiar profesor, îşi păstrează şi titlurile onorifice, şi candoarea.

Nu e ruşine să spunem: etica şi responsabilitatea morală nu prea au fost teme de interes în societatea românească, oricum nu dacă nu constituie un instrument politic de atac. Că nu e bine e clar, dar ce se paote face? Profesorul Valentin Mureşan are o soluţie clară, deloc abstractă şi, după cum arată toate studiile, eficientă. Se cheamă „managementul eticii“ şi este cu atenţie examinat în laboratoarele deloc secrete ale Centrului de Cercetare în Etica Aplicată, ce funcţionează între pereţii Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti. De ce nu e doar un capriciu inventat de teoreticieni, de ce sunt esenţiale codurile astea de etică şi ce anume fac aceşti corifei ai moralei explică Valentin Mureşan, director al Centrului.

Şi, tot despre Valentin Mureşan, un amănunt: profesrul a fost numit recent „distinguished research fellow“ (n.r. – titlu onorific, în traducere: cercetător remarcabil) al prestigiosului centru de cercetare Uehiro Centre for Practical Ethics al Universităţii din Oxford. Pentru că e un „apărător de marcă al filo