Lângă Făgăraş, pe Dealul Crucii
În moarte clinică
Din pragul Mânăstirii Făget cuprinzi cu privirea întreaga Ţară a Făgăraşului, până departe, spre zidurile cetăţii medievale şi munţii profilaţi misterios în lumina dimineţii. E linişte şi e frumos pe dealul Făgetului. O stare intensă de bine te cuprinde şi n-ai mai pleca în altă parte, spre mulţumirea maicii Pantelimona care, de undeva din preajmă, încuviinţează printr-o înclinare uşoară a capului şi surâde. Da, ştie şi ea că Făgetul e un loc aparte. Un loc pe care l-a visat încă de pe vremea când, simplă tehniciană la o întreprindere de utilaj chimic din Făgăraş, căuta, fără să ştie ce, drumul vieţii. Tocmai trecea printr-un moment greu al vieţii. Medicii îi descoperiseră o tumoră gigant la creier şi nu-i mai dădeau nicio şansă serioasă de vindecare, deşi era tânără - puţin peste 35 de ani. Trăind într-un sat de la poalele Făgăraşilor, la Voievodeni, maica a început să se roage, cerându-I lui Dumnezeu ajutor. La un moment dat, într-o secundă, a visat dealul. Nu ştia în ce loc anume este, dar era sus, într-o grădină cu pomi, cu iarbă grasă, cu flori albe de salcâm şi roiuri multe de albine, în timp ce o voce rostea blând, părinteşte: "Uită-te bine în jur. Aici ai să stai tot restul zilelor tale... Aici, nu în altă parte". La început nu a înţeles, gândind că mai toate visele şi vedeniile sunt înşelătoare. Nu peste mult timp însă, se va petrece o a doua minune, anume parcă să întărească profeţia anunţată în vis. Pe masa de operaţie, maica a intrat în moarte clinică. Vedea tot ce se întâmplă în cameră, dar nu putea face nici cel mai mic gest. De fapt, trupul ei era pe masa de operaţie şi sufletul ei, undeva în afară, privindu-se pe sine şi auzind pe cineva cum spune: "Vai, săraca, moare... E tânără încă". Medicii se agitau în jurul trupului inert, o priveau cu multă milă şi o căina
