Nu se poate! E timpul să fac o schimbare în viaţa mea. Ori închid toate uşile prostiei, ori mă retrag în munţi. Turma asta care promovează nimicul evident, îmi consumă din energie. Sunt un frustrat ce-şi cere drepturile în mod intenţionat. Contrar aşteptărilor mele, ne merităm soarta de cobai! Supunerea asta a devenit o chestie la modă. Unde cretinătatea a ajuns, e bine să laşi un spaţiu gol, puncte de suspensie şi mesaje apolitice! Prostia nu luptă. Prostiei nu-i pasă! Prostia deţine puterea şi asta e tot ce contează. Inteligent ar fi să rezistăm indiferent de timpurile pe care plămânii noştri le respiră, dar se pare că acest microb domină masa de oameni dornici de muncă. Munceşti pentru bani sau din plăcere? Cum ţi-ai ales meseria? Ce te vezi făcând în viitor? Am multe întrebări ce aşteaptă ca nişte femei disperate după reduceri şi nu-și au răspunsul. Raţa face mac-mac, iar eu nu am chef să pornesc o revoluţie intermediară – copilăria premeditată e luxul în care mă scald în mod voluntar. Trăiesc şi împărtăşesc o spaimă comună cu toţi cei care n-au uitat să deschidă o carte şi au prins drag de felul în care se vedea lumea, mai puţină, dar mai bună. Alimentaţia o să ne omoare! Adevăratele roade se caută pe interior – păcăleala oferită pentru brand/ambalaj e consumată în mod excesiv de gurmanzii leşinaţi după o zi de muncă. Ce să înţeleg atunci când o mamă îşi neglijează copilul şi-şi termină poftele trupești pe podimul vreunui club? Să fiu de acord cu acest model idiot care întreţine financiar o casă întreagă sau să dedic cuvântarea într-o activitate ce pledează nevinovată şi dornică de muncă fără repercusiuni morale?

Contrastul oferit de cei plecați în străinătate e o minciună notorie. Se pleacă din ţară pentru a muşamaliza felul în care banii mulţi sunt produşi. Tinerele fug de muncă şi vor un succes garantat după ce-au ţinut o dietă drastică, punându-şi