Motto: “La vie bifurque. De nouvelles existences peuvent s’improviser. Nommons cette surprise: la vita nova“–Jean-Pierre Martin, “Eloge de l’apostat ou la reinvention du soi” Discut azi cu studentii mei itinerariul intelectual al lui Arthur Koestler, apostatul paradigmatic. Tot un apostat, un om capabil sa se reinventeze, a fost Aleksandr Iakovlev (1923-2005), principalul arhitect al strategiilor gorbacioviste cunoscute sub numele de perestroika si glasnost. A simbolizat despartirea de vraja utopiei bolsevice, curajul rupturii cu o doctrina pe candva o imbratisase cu entuziasm. In cazul sau, ca si al atator altor eretici, a fost vorba de recucerirea autonomiei gandirii, de divortul lipsit de orice echivoc de o viziune totalitara despre politica, economie si cultura. L-as compara, ca indrazneala a spiritului, cu un Milovan Djilas. In ultimul deceniu si mai bine de dinaintea stingerii sale din viata, Iakovlev a indeplinit importanta functie de presedinte al Comisiei prezidentiale pentru reabilitarea victimelor represiunii politice. Am citit cele mai multe dintre lucrarile sale din anii liberalizarii sistemului sovietic si am scris despre cartile sale articole analitice, uneori, destul de critice. Ruptura sa finala cu marxismul, nu doar cu leninismul sau stalinismul, a fost una decisiva, rezultatul unui autentic proces de regasire a sinelui, de dureros soul-searching. http://yalepress.yale.edu/book.asp?isbn=9780300076202 Deplingeam, mai ales in legatura cu cartea sa „Destinul marxismului in Rusia”, absenta unei viziuni riguroase asupra consecintelor radicalismului utopic pe plan global. Nu am negat insa faptul ca, spre deosebire de atitia birocrati, Iakovlev s-a despartit cu sinceritate de un sistem in care a crezut cindva orbeste. Ultima sa carte, despre care am scris in „Times Literary Supplement”, a aparut in 2003 si se intituleaza „Un secol de violenta in Rusia sovi