Ediţia a XXI-a a Festivalului Internaţional “George Enescu” a luat sfârşit după 28 de zile (1-28 septembrie 2013) în deplină glorie, cum a şi început.

Dacă Staatskapelle Berlin, dirijată de Daniel Barenboim, a dat startul cu Rapsodia română nr. 2 în Re Major de George Enescu într-o excelentă interpretare, urmată de Concertul pentru pian nr. 4 în Sol major, Op. 58 de Ludvig van Beethoven, cu solistul român de excepţie Radu Lupu, închiderea marii sărbători muzicale s-a făcut cu un alt opus enescian, Capriccio pentru vioară şi orchestră, interpretată de către Royal Philharmonic Orchestra din Londra, dirijată de Cristian Mandeal.

Vom consemna, în cele ce urmează, câteva impresii de la închiderea festivalului, precum şi gânduri îndreptate către viitoarele ediţii.

Trebuie să mărturisim că un profund sentiment de mândrie ne-a cuprins pe toţi cei prezenţi la concertul final din Sala Mare a Palatului, ropotele de aplauze care nu mai conteneau exprimând atât entuziasmul celor din sală, cât şi regretul că s-a încheiat acest eveniment muzical fără precendent. Aplauzele erau adresate nu doar celebrei orchestre londoneze care încheia plutonul constelaţiei elitelor muzicii mondiale prezente la Bucureşti, ci tuturor interpreţilor din cadrul celor optzeci de spectacole din cadrul festivalului şi, implicit, şi celor care au organizat acest eveniment memorabil.

Sentimentul de mândrie de care vorbeam mai sus a fost provocat şi de atitudinea prestigioasei orchestre care nu a răspuns la solicitarea dirijorului Cristian Mandeal de a se ridica din nou să mulţumească publicului dezlănţuit în aplauze. Prin acest gest colectiv, select, obişnuit doar cu marii maeştri ai baghetei, se acorda un plus de apreciere compatriotului nostru, atât pentru interpretarea opusului enescian, cât şi pentru magistrala tălmăcire a uneia dintre celei mai lungi, dificile şi impunătoare cre