Trei ţări cumulează trei sferturi din cei 30 de milioane de sclavi ai lumii, potrivit primului indice al sclaviei globale, publicat de Walk Free.
Definiţia dată de Walk Free sclaviei include munca forţată (inclusiv furnizarea de sex) şi copiii forţaţi să se căsătorească. Indicele este realizat pe baza analizei acestui fenomen în 162 de ţări. Walk Free raportează faptul că practica sclaviei generează profituri de 32 mld. dolari pe an pentru cei care privează pe alţii de libertate.
Mauritania iese cel mai prost, estimările indicând că 4% din populaţie trăieşte în sclavie. Cei mai mulţi se nasc în sclavie – o practică adânc înrădăcinată. Copiii sunt deţinuţi de aceeaşi oameni care îi deţin şi pe părţinii lor, pentru a fi folosiţi sau vânduţi. Unii dintre cei 14 milioane de sclavi ai Indiei au fost şi ei născuţi în sclavie, bazat pe caste sau alte obligaţii. Alţii sunt prinşi în datorii pe viaţă. Această practică este considerată infracţiune de aproape 40 de ani, dar legile împotriva ei sunt prost aplicate.
Ratele sclaviei din Europa sunt cele mai mici, dar până şi în Marea Britanie, una dintre ţările cel mai sclab cotate la acest capitol, sondajul indică faptul că până la 4.600 de oameni sunt sclavi. Aceştia includ femeile şi persoanele traficate, adesea cu probleme psihice sau de familie, care sunt constrânşi să lucreze în echipe ilegale de construcţii.
Sondajul de anul viitor îşi propune să îmbunătăţească acurateţea datelor, dar fără eforturi mai hotărâte din partea guvernelor şi a oamenilor legii, este puţin probabil să zugrăvească un tablou mai fericit.
SURSA: The Economist
