La Chişinău, recent, a avut loc a XII-a ediţie a Ethno Jazz Festival (am impresia că festivalul este unic în lume, avînd un asemenea profil). Festivalul a cuprins cîte două recitaluri în fiecare seară: Netnakisum (inversat Musikanten), Trio din Austria (trei fete, vioară – Claudia Schwab, violă – Maria- Theres Hartel şi violoncel – Dee Linde, toate şi vocal), foarte bine caracterizate de un ziar din Cehia: „îndrăzneţe, amuzante şi extrem de incitante“ – o asemenea formulă este destul de inedită în jazz, dar, iată, nu şi în ethno jazz. Acelaşi lucru se poate spune despre aproape toate formaţiile prezente la acest festival. Motion Trio din Polonia este alcătuit din trei acordeoane: Janusz Wojtarowicz, Pawel Baranek şi Marcin Galazyn şi fiinţează din 1996. Trio Rusconi din Elveţia (pian – Stefan Rusconi, contrabas – Fabian Gisler şi baterie – Claudio Struby, toţi trei şi vocal, precum fetele din Netnakisum) a oferit un melanj de jazz modern şi contemporan, ba chiar de art-rock. Dacă, de exemplu, la trioul de acordeoane din Polonia n-am auzit elemente de jazz, la Trio Rusconi n-am sesizat elemente de ethno. Tocmai această diversitate stilistică şi sursele de inspiraţie şi creativitate ale fiecărei formaţii au sîrnit interesul şi aplauzele publicului. Trio Mare Nostrum (cu Richard Galliano – Franţa, acordeon, Paolo Fresu – Italia, trompetă şi flugelhorn, şi Jan Lundgren – Suedia, pian) a oferit o formulă instrumentală inedită, dar componenţii trioului s-au completat magistral (momentul de vîrf al festivalului, din punctul meu de vedere).

Cei trei giganţi ai jazzului au oferit un adevărat summit muzical-interpretativ, o culminaţie a esenţelor jazzistice rafinate. Detectarea unor elemente ethno a fost şi aici aproape imposibilă. Dar asta nu e un reproş, ci din contră... Indiferent de la ce pretext muzical au pornit aceşti mari artişti ai jazzului, fie că a