Sufletul uman, natura şi legile fizicii sînt coordonatele pe care se construieşte spectacolul lui Bogdan Georgescu, realizat pe un text propriu, împreună cu Olga Macrinici (asistent de regie), Irina Gâdiuţă (scenografie), Sever Bîrzan şi Jancso Levente II (sound-de - sign) şi Kászoni Attila (light design), alături de asistentul de documentare Simina Corlat şi consultantul Daniel Oltean.
Întregul material este organizat după regulile teatrului documentar, cu partea sa de ficţionalizare a unui eveniment real (în cazul de faţă, sinuciderea unui clujean, într-o iarnă, în Lacul Tarniţa, împreună cu doi dintre copiii săi). Cazul ca atare este relativ cunoscut, la momentul respectiv el fiind într-o oarecare măsură acoperit de presă, din articolele publicate rezultînd că existau foarte multe semne de întrebare şi necunoscute, ce nu puteau fi umplute decît cu speculaţii bazate pe declaraţii ale cunoscuţilor, colegilor sau prietenilor (la urma urmei, ce-l poate fa - ce pe un bărbat a - flat puţin dincolo de vîrsta de mijloc să se arunce iarna într-un lac de peste 70 de metri adîncime, parţial acoperit de gheaţă, şi să ia cu el şi doi copii, o fetiţă de trei ani, legată cu un cablu electric de trupul tatălui, şi un băiat mai mare, dar dependent de adulţi din cauza unui handicap sever?).
Ceea ce-şi propune Bogdan Georgescu, alături de echipa de spectacol, este ca, prin ficţionalizarea unui eveniment real, dublată de documentare de durată supra cazului în sine, cu un plus de speculaţie în beneficiul dramaturgiei şi în scopul încercării de a umple golurile şi a înţelege, pe cît posibil, fără a judeca, să asambleze, cu mijloacele la vedere, o dramă care, deşi specifică, se poate dovedi general umană, extrapolînd asupra contextului sociocultural şi etnic în care ea s-a petrecut.
Compus din trei părţi distincte, chiar dacă nedelimitate clar c