- Politic - nr. 204 / 18 Octombrie, 2013 Dupa Revolutie – si aparitia pe scena politica a UDMR (o uniune de organizatii politice si civice) – se incetatenise ideea (falsa, desigur, dar existenta) ca participarea UDMR la guvernare ar fi, chipurile, absolut necesara. De ce? Intrucat Occidentul (UE si SUA) percepeau relatiile etnice din Romania prin intermediul relatiilor romanomaghiare, iar relatiile romano-maghiare prin… "ochelarii” UDMR. Urmarea? Practicand dansul pe sarma,UDMRa sarit dintr-o "barca” in alta, facand, practic, parte din aproape toate guvernele. Iar cu sprijinul tacit al guvernantilor romani (interesati, mai ales, de mentinerea la putere), UDMR si-a impus o buna parte din dezideratele sale autonomiste! Basca faptul ca s-au imbogatit ei insisi, in deplina concordie cu partenerii romani. Exemple? Iata-le. Pana in 2000 au participat la guvernarea CDR, dupa care au fost asociati la guvernare de catre PSD. In 2004, asocierea cu UDMR i-a costat pe pesedisti Primaria Clujului, iar, prin pierderea increderii romanilor din Ardeal (dupa gafele lui Adrian Nastase, intre care si vizita pe care i-a facut-o lui Marko Bela la biroul senatorial al acestuia din Targu-Mures, chiar in campania electorala!), PSD a pierdut si Presedintia Romaniei, castigata de Traian Basescu. Incepand din 2005, UDMR a guvernat alaturi de ADA mai intai, iar apoi alaturi de liberali, in guvernul minoritar condus de Tariceanu. In 2008, inca inainte de alegeri batusera palma cu PNL si PSD pentru o coalitie de guvernare. Imediat dupa alegeri, i-au convins pe liberali sa anunte oficial ca alianta lor la guvernare cu UDMR continua. Acest "angajament” al UDMR a durat doar pana la prima oferta a PDL, cand au schimbat pentru a cincea oara "barca” politica si au facut o intelegere cu PDL, paralela cu cea a PNL. A fost apogeul ascensiunii politice a UDMR – sa obtina pozitia de a fi "sforarii” unei co