Lunile septembrie şi octombrie 2013 au adus lansarea a numeroase albume de cea mai înaltă calitate, disponibile şi în România: pentru cei care iubesc muzica bună în interpretări excepţionale, aceste discuri pot fi una dintre puţinele căi de a avea acces în România la ceva asemănător cu ce a putut fi ascultat în timpul Festivalului Enescu.

Să facem un tur de orizont. În septembrie şi-au lansat cele mai noi discuri pianista Mitsuko Uchida (un foarte liric album Schumann), mezzosoprana Cecilia Bartoli (continuarea proiectului Mission cu lucrări de Agostino Steffani), pianista Maria Joao Pires şi violoncelistul Antonio Meneses (înregistrarea unui recital susţinut la Wigmore Hall din Londra în ianuarie 2013), pianistul Rafal Blechacz (integrala Polonezelor de Frederic Chopin), tenorul maltez Joseph Calleja (albumul Amor e mai curînd unul cross-over), dirijorul Gustavo Dudamel (primul disc al lui înregistrat alături de Orchestra Filarmonicii din Berlin, cu lucrări de Richard Strauss, compozitorul de la naşterea căruia se vor împlini în 2014 150 ani), baritonul Bryn Terfel (un minunat album înregistrat în compania celui mai iubit cor al Americii, Mormon Tabernacle Choir), baritonul Thomas Hampson (o nouă versiune a operei Simon Boccanegra de Verdi, în 2013, anul omagial Verdi), soprana Renee Fleming (Guilty pleasures – iar plăcerile vinovate ale cele mai mari soprane a Americii sînt lieduri şi arii celebre), dirijorul Yannick Nezet Seguin (două albume chiar, unul cu lucrări de Ceaikovski, pe care Seguin apare ca dirijor şi pianist în compania violonistei Lisa Batiashvili, pe care am admirat-o şi în septembrie 2013 la Bucureşti; al doilea, un omagiu adus lui Leopold Stokowski alături de Orchestra Simfonică din Philhadelphia, orchestra lui Stokowski, acolo unde în prezent Seguin este director muzical şi unde dirijor asistent este românul Cristian Măcelaru),