În sudul Banatului trăieşte o comunitate de cehi care au reuşit ca, de-a lungul secolelor, să îşi păstreze limba, tradiţia şi cultura, deşi în fiecare an sunt din ce în ce mai puţini.
Una dintre comunităţile etnice din România aflate pe cale de dispariţie este cea a cehilor din satele de pe Clisura Dunării. Cehii au fost printre ultimele populaţii colonizate în Banat sub Imperiul Habsburgic, cu începere din anul 1820, dar şi cei din urmă care au emigrat masiv. Satele ceheşti din zona Clisurii Dunării au reuşit să se menţină, de-a lungul anilor, ca şi comunităţi ermetice, unde românii, sârbii sau ţiganii din localităţile învecinate nu au reuşit să pătrundă, astfel că şi-au putut păstra cultura, tradiţiile, limba şi stilul de viaţă, cu totul diferit de ce este în jurul lor. Satele ceheşti constituie, aşadar, un fenomen unic pentru Europa. „Cehii au reuşit să îşi păstreze foarte bine cultura, pentru că sunt într-o zonă geografică foarte izolată, chiar şi astăzi. Sunt sate, cum este Ravensca, unde, dacă plouă, sau în perioada iernii, nici nu se poate intra“, explică Rene Kubasek, directorul Centrul Cultural Ceh din România.
SATE DE NIVEL OCCIDENTAL
Satele ceheşti sunt parcă decupate dintr-un album şi lipite în Banatul românesc ca un joc de puzzle. De cum intri în localitate, te întâmpină asfaltul drept ca în palmă, iluminat stradal, telefonie fixă, case frumos renovate şi întreţinute, curăţenie şi rânduială. Nu vezi ţipenie de om pe stradă, pe la porţi. Toţi meşteresc pe câmp ori prin gospodării. „Avem cai, vaci, porci, păsări. Laptele, legumele şi fructele sunt din producţie proprie. Totul este din grădină. Cel mai mult se cultivă cartofii pe aici“, spune Tomas Fiola (foto), cel mai în vârstă locuitor din Ravensca, unul dintre satele ceheşti din Banat.
Bărbatul povesteşte că tatăl său a fost primar la Ravensca, iar limba română a deprins-o
