Mandatul Comisiei parlamentare speciale pentru Roşia Montană a fost prelungit cu 30 de zile, a anunţat Victor Ponta. Nu-mi dau seama care e temeiul legal al acestui anunţ, pentru că o astfel de decizie poate fi luată doar de către Parlament, nu de către Guvern, iar o hotărâre a Camerelor în acest nu a fost făcută publică. Dar, când e vorba de Roşia Montană, legea e ultima problemă a lui Victor Ponta. Desigur, premierul speră că, după încă o lună de amânare să scadă presiunea publică, să mai umble, pe ici, pe colo, la problemele de imagine (nu de fond ale legii) şi să-i convingă pe liberali să o voteze. Dacă în ultimul caz, răzgândirea lui Crin Antonescu şi a PNL-ului ar fi posibilă, în ceea ce priveşte opinia publică efectul va fi exact invers. Pentru asta e suficient să analizăm ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, în care a s-a tras de timp cu inventarea Comisiei speciale.

În mare parte, blocada mediatică pe subiectul Roşia Montană a fost spartă. În ciuda unor numeroase tentative de manipulare, în ultimele săptămâni s-a scris şi s-a vorbit despre Roşia Montană de câteva ori mai mult decât în ultimii 15 ani la un loc. Şi nu a mai fost vorba doar de spoturile, machetele şi articolele publicitare plătite de RMGC. Mulţi dintre românii care încă mai aveau dubii legate de acest subiect, au avut ocazia să se convingă că proiectul minier de la Roşia Montană e o mare ţeapă pentru România şi cel mai mare scandal de corupţie din ultimele două decenii.

Astfel, chiar cu ajutorul Comisiei speciale a ieşit în evidenţă că Afacerea Roşia Montană are fi trebuit să ajungă în dezbatere la Tribunal, nu în Parlament. Rapoarte geologice, pe care se bazează studiul de impact al RMGC, falsificate, intervenţii politice pentru a bloca cercetări şi urmăriri penale legate de cedarea zăcămintelor şi transferul licenţei sunt câteva dintre acuzaţiile şi amănuntele care au deveni