Scris de Corina Hutan - ARAD. Spectacolul trupei de teatru din Cluj, „Sanziana si Pepelea”, a adus pe scena Teatrului Clasic una dintre cele mai cunoscute și iubite povești naționale.

Zâne, popi, feciori, zmei, Păcală, Tândală, babe și o pasăre măiastră. Toți fac parte dintr-un spectacol prin care, vineri seara, în cea de-a cincea seară a Festivalului de Teatru Clasic, am redescoperit copilăria teatrului românesc, o naivitate amuzantă, jucăuşă, care a grăit, însă, multe adevăruri despre firea românească aduse în contextul actual prin versurile Adei Milea, care s-a „ocupat” să așeze cuvintele în stilu-i caracteristic astfel încât să fie cât mai comice și ironice, după cum ne-a obișnuit din cântările sale…

În regia lui Alexandru Dabija, respectiv scenografia lui Cristian Rusu, „Sanziana si Pepelea” este, după cum s-a tot spus, o „feerie națională”, o poveste care ne-a dus cu gândul la copilărie prin personajele de basm dar, totodată, în care s-a păstrat o tentă de actualitate. „Alecsandri nu a introdus popa ca personaj, noi am folosit până şi rugăciunile de ploaie. Ne jucăm. Din punctul acesta de vedere e foarte bine, pentru că textul este extrem de liber. De – aicea vine poate dimensiunea lui shakespeariană, pentru că este foarte liber în schema pe care o propune. Propune o schemă pe care poţi face multe lucruri. Şi râzi, şi e mult folclor şi multă Moldovă prezentă, chiar şi tipul de haz… care trece de la un comic grosolan la o melancolie foarte prezentă“ – mărturisea regizorul Alexandru Dabija într-un interviu.