Nu este ușor să scotocești prin trecutul trupelor ce ne-au „îmbujorat” tinerețile, mai ales dacă la vremea respectivă nu trăiai decât din zvonuri, nici pe departe din documente mai mult sau mai puțin de încredere (de unde New Musical Express, Melody Maker, să nu zic Rolling Stone Magazine, atunci?). Cu atât mai mult despre Jefferson Airplane ce și-a trăit traiul, măi nene, la capătul pamântului pentru românași; localnic să fi fost și cu preocupări de rock psihedelic, ți-ar fi rămas, peste ani, un miez de adevăr, așa te lupți cu legenda să-i descoperi miezul. Din fericire pentru unul ca mine ce tot caut una-alta, membrii trupei, pe lângă a fi avut o existență juvenilă plină „de”, au avut și limbariță, la momentele date, să detalieze asupra vieții lor de trupeți mai tot timpul în turnee. În plus, mi se pare că, voit sau nevoit, au încălcat una din regulile de aur ale turneelor rock: „What’s on the road stays on the road!”. N-am citit-o, n-am inventat-o, ci mi-a fost spusă de un om absolut respectabil și mare meseriaș în domeniul în care lucrează, fost fan de trupe englezești, mă rog, un fost groupie al cărui Dumnezeu vremelnic cine știe ce trupă de pletoși o fi fost…

Păi, „coane Fănică”, de unde până unde Jefferson Airplane? Legenda urbană susține că, în jargon, așa ceva este bucata de hârtie cu care-ți „prelungești” chiștocul de joint de marijuana ca nu cumva să-ți arzi bunătate de buricele degetelor, când vrei să nu pierzi nimic din prețioasa nirvană. Pe de altă parte, Jorma Kaukonen, membru fondator și chitaristul solo al „jefilor”, mare iubitoriu de blues tradițional până să fie invitat în grup, a declarat că numele nu ar fi decât născocirea unui bun prieten de-al său, care, cu umor, văzându-l pătruns de seva bluesului, nu s-a putut abține să nu-i spună: „Măi dragă” Blind Lemon Jefferson Airplane!, Blind Lemon Jefferson fiind unul dintre pionierii bluesul