Actuala biserică evanghelică din Ticuş şi cea unitariană din Hoghiz sunt recunoscute drept moştenitoare ale unor biserici parohiale care au existat în aceste localităţi încă din Evul Mediu
Satul medieval Ticuş, pomenit prima oară la 1373, a ridicat în centrul său o biserică pe care a şi fortificat-o. Construcţia, care a fost refăcută în jurul anului 1500, a fost afectată la cutremurul din 1802. Aşa că, în anii 1804-1806, s-a edificat un nou turn-clopotniţă, iar între 1823 şi 1825, şi o biserică nouă.
Cel mai probabil, noul lăcaş de cult s-a ridicat pe fostul loc al bisericii medievale demolate. A fost înălţată cu o singură navă şi închidere cu trei la laturi la est, în forme neoclasice. Inventarul a fost preluat de la cea veche: un altar realizat de Johann Folberth în 1772, o orgă concepută de John Baumgartner la 1757 şi un amvon baroc. Ceea ce impresionează în mod deosebit şi reprezintă una dintre cele mai valoroase piese ale bisericii este altarul, realizat în stilul barocului târziu, cu influenţe rococo.
Ticuşul, distrus de turci şi de tătari
Curtina din jurul bisericii, care există probabil în prima parte a veacului al XVI-lea, are un plan trapezoidal alungit pe axa lăcaşului de cult, cu latura scurtă la est. Pe latura de vest există o poartă cu arc semicircular şi două frânturi de contraforturi, care dezvăluie, alături de urmele din parament, o istorie mai complicată. Ferestre de tragere se întâlnesc doar pe curtinele de nord şi vest. Din fortificaţie se conservă în întregime şi două turnuri de colţ (din nord-est şi nord-vest) şi unul fragmentar (sud-vest), cu planimetrie rectangulară, amplasate aproximativ în axul unghiurilor de curtină. Se poate presupune că şi pe colţul de sud-est, demolat la 1895, pentru a lăsa loc şcolii, a existat un turn asemănător. Alte construcţii interioare consemnate într-un vechi desen, au dispărut într