Suntem în siguranţă când ne ascundem. Relaţiile mele au fost secrete. Mi-am dorit foarte mult să fiu conformă cu ce se aştepta de la mine. Când cunoşti pe cineva gay, totul se reduce, dintr-o dată, la sex. Sunt cuvintele persoanelor gay, cărora le este teamă să-şi ţină de mână partenerii pe stradă, care ştiu că nu-şi pot legaliza relaţia şi că nu pot creşte un copil în România.

În ultimul an, mai mulţi activişti pentru drepturile omului au fost bătuţi pe stradă când se întorceau de la o dezbatere pe tema drepturilor gay, organizată la SNSPA, o proiecţie de film care prezenta povestea a două lesbiene a fost blocată de un grup de ortodocşi care s-au simţit lezaţi că filmul rula la Muzeul Ţăranului Român, iar parlamentarii s-au “duelat” în declaraţii publice în care condamnau homosexualitatea, după ce deputatul independent Remus Cernea a propus legalizarea parteneriatelor civile.

Citeşte şi: SCANDAL pe tema PARTENERIATULUI CIVIL. Cernea îi acuză pe conservatori că nu au inimă

"Puteam să fiu căsătorită, nefericită, divorţată"

În 1997, Andreea avea 25 de ani şi era logodită cu un bărbat. Totuşi, nu simţea că este împlinită şi, când familia a început să insiste tot mai mult să se mărite, a hotărât că vrea să încerce o aventură cu o femeie.

“De 13 ani, sunt într-o relaţie cu o femeie şi sunt un caz fericit. Familiile ştiu, toată lumea e împăcată, acceptă situaţia şi relaţia noastră. Pentru oamenii în vârstă, e foarte greu de acceptat că cei pe care i-au crescut, copiii lor, nu vor fi ca ai vecinului, că sunt altfel”, îşi începe Andreea direct povestea.

“Totul s-a redus până la discuţiile mamei mele cu pastorul ei, care i-a spus că nu este neapărat vina mea şi că nu este o alegere”. După ce a vorbit cu familia ei, a emigrat şi s-a întors în ţară prin 2003-2004, după abolirea articolului 200 (n.red. articolul 200 din Codul Penal prevedea că