Sâmbătă, 12.10.2013 am poposit, din nou, la Ministerul Armatei Europene, de peste Prut. Acum, exact la şapte zile distanţă, în exclusivitate pentru acest areal electronic, mi se pare potrivit a prezenta esenţa revederii unor ofiţeri români, activi şi în rezervă, cu fraţii de arme, de peste Prut. Emoţionantă. Şi fără precedent.
Fac precizarea că memoria mamei mele, născută pe malul stâng al Prutului, precum şi aceea a părinţilor săi, bunica deschizând ochii la Cetatea Albă, iar bunicul în comuna Lencăuţi, din actualul judeţ Soroca, sunt singurele mele motivaţii în comentarea unor evoluţii de peste Prut.
Cunosc intenţia unei ample manifestaţii, pe 20 octombrie, în Bucureşti, menită a sensibiliza junimea României, pe frecvenţa cauzei naţionale.
Am înţeles intenţia unor parlamentari, de la Bucureşti, de a se duce la Chişinău, în luna noiembrie.
Dar rostul meu este cu totul altul. De simplu, dar nepesimist oştean al României interbelice.
Pe 12 octombrie, în inima României răsăritene, la o oră matinală am fost primiţi - eu şi colegii mei, Benone Neagoe, Cătălin Ovreiu, Dan Mireanu, Doru Dinu Glăvan, Dumitru Amariei, Florin Şperlea, Miron Manega - de şeful diplomaţiei militare, din Chişinău, euroatlanticul, prin studii şi experienţă deosebită, practică, profesională, peste Ocean, ministru Vitalie Marinuţa.
Între două şedinţe, extrem de importante, ministrul armatei de peste Prut a decorat pe...
...fondatorul "Oastei Moldovei", publicaţia Armatei Naţionale, dintre Prut şi Nistru, comandorul, acum în rezervă, Dumitru Amariei, unul dintre jurnaliştii militari excepţionali, de la Bucureşti, care a generat şi susţinut lansarea primei publicaţii a oştirii ce stă de strajă contra stihiilor estice.
Şi, pentru prima oară, de când îl cunosc, eu şi Valeriu Rusu, fratele de arme, de peste Prut, Mitrică nu doar că a lăcrimat, incredibil,
