News De la începutul anilor 2000, de când exploatează gaze de şist prin fracturare hidraulică, Statele Unite ale Americii şi-au crescut producţia de gaz cu 24%. Procentul este încurajator pentru o lume conştientă că resursele planetei sunt pe sfârşite.

Însă modalitatea neconvenţională de exploatare a acestei bogăţii este de natură să nască îngrijorare în ţările care o posedă, unde oamenii se tem de consecinţele folosirii unei astfel de tehnologii. gândul a intervievat doi oameni de ştiinţă din România, care explică pe larg în ce constă procesul de fracturare de hidraulică şi care sunt adevăratele riscuri pe care le presupune. Nicolae Anastasiu, profesor doctor la Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti şi membru corespondent al Academiei Române, a coordonat în perioada 2011-2012 un studiu referitor la formaţiunile argiloase cu potenţial gazeifer din România, pe scurt, gazele de şist. Studiul, comandat de ministerul Economiei şi aflat acum la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a identificat locurile din România de unde metanul ar putea fi extras în acest fel. „Astfel de zone se conturează în platforma moldovenească, ceea ce noi numim parte de sud a Moldovei, în Podişul Bârladului, şi în zona pe care din punct de vedere geografic o denumim Câmpia Română - Dobrogea de Sud, dar care din punct de vedere geologic reprezintă o unitate distinctă, platforma moesică”, spune profesorul Anastasiu pentru gândul.

Care sunt riscurile fracturării hidraulice

Potrivit acestuia, riscurile exploatării gazelor de şist sunt producerea unor seisme de până la 2,5 grade pe scara Richter în zonele în care forează sondele şi posibilitatea, în anumite condiţii, de contaminare a apelor cu lichidul de foraj, format din apă, nisip şi aditivi. „Un risc ar fi atunci când coloanele de foraj sau procesul de cimentare a găurii de sondă nu